No sacciu picchì succerunu sti cosi ma alli voti mi pari co munnu sarrivutau comu na cammisa senza cullettu e senza manichi. Lodda e sputtusata. Pimmia è comu quannu unu sarrusbigghia cò stortu e non sapi fari chiù nenti pi tutta a iunnata.
E comunque la cosa è ca vicinu a a casa e u palazzu di Don Tanu U Stuppagghiaru ci vinni a stari stu cristianu. Salvatore Attende si chiamava.
Ricevunu cava fattu u maestru o quaccosa di simile insomma era uno istruito e con tante buone intenzioni na testa e no cori ca si virevunu macari na so facci e nelle cose ca faceva.
Sava misu stu Savvatore a farici dopuscola e carusiddi do so palazzu aggratisi naturalmente ca è na cosa senza senso e ava cunvintu macari qualcuna delle fimmine della scala ad abbissari mpezzu di terra davanti o purtuni ca prima cera sulu fitinzia e merda di cani e invece chiantanu ciuri e na pianta di gelsomino nicuzza ca prometteva ciauru e allegria.
Fu na cosa veloci quella impertinenza. Na para di misi. U tempu ca u cugnatu di Don Tanu si lamintassi per tutto quellordine. Che tanti carusiddi non ci ievunu chiù a spacciare e che la manodopera scarseggiava. Senza parrari do fattu ca iddu e i so amici non ci putevunu chiù fari fari ngiru e so cani e farli cacare in santa pace.
Chi puteva fari U Stuppagghiaru se non accuminciari a sfasciarici a machina a Salvatore o a ittarici a munnizza no iardinu? Chiddu era u so quarteri non si putevano sumbuttari tutti sti cosi.
Attende passi ca non sa pigghiau assai. Nisceva u stissu ogni iornu a fari a spisa a fera. Si cucinava tannicchia di pasta. Liggeva. Spiegava la storia e la geografia e tutte quelle materie ca sivvevunu. Ascutava musica strana. Cuntava su quello che di bene aveva fatto e immaginava il futuro chinu di luci e di alleggria.
Insomma una cosa insopportabile e infatti Don Tanu sta vota si sintiu pigghiatu po culu e accussì na iunnata ci mannau lamici sò ca non si putava continuare accussì.
Fu una cosa rapida. Na sugghiata di coppa. I mobili cavvulavano dalla finestra. U focu cabbruciava tutta da cartazza ca u vecchiu si tineva ncasa. Poi silenzio e stanzi leggi.
Ora da questo fatto passanu pochi misi ma passannu davanti a du purtuni aieri visti tanti ciuriddi ianchi ca niscevunu fora dalla terra che unu savissa pututu addumannari di unni spuntavunu e iu co sapeva arririi e quaccunautru macari.
Nessun commento:
Posta un commento