Picchì chistu succeri. Ca unu patti e tonna e poi patti di novu e di novu tonna e no sapi chiù unni è alli voti mancu cu ie. Ma chistu pò accapitari macari stannu femmu na stissa stanza pi jonna misi e anni.
Melo Calaciura lava fatta da strada ca u travagghiu è travagghiu e a fami macari. Accussì appena lanni furono chiddi giusti ava iutu na girmania a pigghiari coppa nsutti e qualche marco macari. Cappoi i scangiava subito pi mannaraccilli a so matri. Chiddi carristavunu naturalmente. Che cera a stanza di pavari e a birra di vivivri e i fimmini di futtiri.
Poi però si siddiau Melo e tunnau a casa che però non era chiù a so casa. Troppo disordine. Troppa munnizza. Troppa gente casinnava iutu.
Ciarristau na para di anni. U tempu di maritarisi e di fari tri figghi ca l'ultimo mancu u visti nasciri picchì partiu prima. Chi ci faceva unni cera sulu a fami. Unni i so figghi avissuru fattu a fami. Unni non cera no u futuru ma mancu u rumani.
Sta vota ciarristau pi vintanni cu dda genti eppure ci mancava u ciaru da so terra. I cruci do cimiteru. U suli cacchianava cauru pi misi e misi.
Quannu vinni u jonnu di turnari fu ca pigghiau i documenti e na cammisa pulita e finito alla fabbrica sinni iu rittu allaeroporto. Mancu na parola cu nuddu ca non era necessaria. Ciabbastava lanima sua.
Melo non laveva considerato ca tunnannu fussi stato un estraneo. I soddi alli voti cappoi è sempre accussì non ciarrinesciunu a dare laffetto specie se allimprovviso finisciunu e non cè mai stato niente altro. I figghi ievunu a scola e a matri ciaveva namico. "Giusto" pinsava Melo che non ce la faceva a esseri geloso macari ca si sfuzzava. Cu era iddu pi diri quacche cosa? Unni ava stato? Cu laveva crisciutu a di criaturi? Cu cera statu no lettu a fari passari u friddu?
Accussì Melo saffittau un pezzo di terra fori dalla città cu na casuzza e per qualche anno non nisciu chiù. Aveva u puzzu dillacqua. Aveva a luci do suli e i pummaroru e i cipuddi i patati e levva ca a terra ciarrialava. Chi sivveva chiossai?
Fu ncanuzzu a farici cangiari idea. Arrivau arreri a porta e non si spustau chiù fino a quando Melo non sarrinniu. Iancu e marroncino. Na cura ca pareva na virgola. Du occhi furbi ca u taliavunu attenti mentri ulliccava o ci ieva dappresso. Melo u chiamau Spartaco che la germania era lontana ma quacche cosa cera arristata na testa. Quannu mossi non era accussì vecchio. U tempu giustu pi irasinni. Prima di malatie e fastidi.
Spartaco lo accompagnò arreri u carro fino alla tomba poi sinni iu ca nuddu chiù u visti.