Quannu accumenciava a cantari Filippo Fortunato si scordava di tuttu. Ci nisceva na vuci diversa. China damuri. Di musica. Cillaveva no sangu du cristianu questo dono. Sta vogghia.
So matri quannu iddu era nicu u faceva chianciri apposta e a cui ci riceva di cunuttarlo ciarrispunneva: " No viri chi melodia ca ci nesci? Na senti?" e senza chiù diri nenti turnava a fari i sivvizi di casa tutta cuntenta. Alli voti u picciriddu astutava a radio e allura idda savvicinava tutta ruci e affettuosa e con un pizzuluni laddumava di novu.
Crisciu accussì Filippo cappoi ci niscenu macari i paroli e i ita a battiri u tempu e le canzoni do mangiadischi e quelle della televisione.
Quannu so matri muriu nella chiesa o funerali iddu ci cantau una ninna nanna e chianciu. Macari u parrinu si cummuviu ca ci passi na cantata dillangeli. Filippo nisciu senza accompagnarla al cimitero e appoi non cantau chiù.