Cerca nel blog

31/08/24

Quannu era nicu

Quannu era nicu

co fioccu azzurru stiratu,

u grimbiuleddu niuru,

i scappi sempri allucidati

e na testa i puisii di Natali,

i monachi, na pausa, mi facevunu addummisciri no vancu da scola.

Iu, ubbidienti, u facevu viramenti dù travagghiu

e o spissu marritruvava no jardinu do pararisu 

e parravu cullanimali, iucava cullavviri,

currevu felici pacchiappari i stiddi.

Quannu poi era ura, na manu caura,

di vecchia,

mi chiamava e mi puttava

anmenzu allaggettivi, ai verbi, alle tabelline

cavvulavunu na me testa comu a calabruni.

Su maddummiscissi ancora nu du vancu

i vulissi arritruvari tutti di luntani amici e ci cuntassi 

di quannu è malvagio e tintu

stu munnu,

di quannu è duci.

U sacciu camascutassiru tutti attenti

senza ciatari

ca dà, no pararisu,

non succeri mai nenti,

mancu sugnari. 




 

0 commenti:

Posta un commento

Powered by Blogger.