Iaffiu Cavallaro si fici u museu de muturini. Mu fici avviriri astamatina ca ciava fattu luttimi ritocchi e voleva sapere chinni pinsava iu.
Aveva sistemato a stadda ranni di so o pa vicinu o cimiteru e ciava misu tuttu chiddu cava arrubbatu fino a quannu fici diciottanni cappoi invece passau a futtiri machini ca i vinneva prestu prestu però e chiddi pattevunu na stissa iunnata supra i navi.
Ora i muturini stavunu tutti abbissati uno arreri allautru. Iaffiu era stato bravo. I Si che erano chiossai li aveva sistemati a fare un arcobaleno. Ma cerunu macari i Ciao e i Bravo e i Garelli e quacche Califfone. Questi ultimi erano chiu picca che iddu i pigghiava sulu pi sfiziu o pi farici dispetto a quaccunu.
Di Vespe cenerano picca che Iaffiu mi cunto che quelle allepoca i vinneva comu u pani e che poi sivveva sempri quacche pezzo di ricambio.
Comunque ora che era diventato imprenditore che ci affittava le case ai turisti e ci spatteva a coca allamici Iaffiu ava immaginatu di rapiri quel bussiness che per trasiri al museo ci vuleva u bigliettu. Reci euro ava pinsatu e so cucinu Maicol a fare da guida ca iddu sapeva linglisi cava travagghiatu a Siconella cullamericani.