Cerca nel blog

10/06/23

L’acqua mi vagna e ‘u vento m’asciuca -7-

"Cu ie?"

La faccia di Pinuccia era tutta una dumanna ma iu no sapeva chi ciava arrispunniri.

"Di Zappalà cinnè tanti ma chistu no canusciu"

"Sarà u nomu do mottu?"

"E chi si scriveva u so nomu? Non penso..."

"E perciò non ci servi a nenti sta carta"

"Macari no. Macari è qualcuno ca ci trasi co mottu e lamu ciccari. Macari stu Austinu sapi tutto..."

"Macari ni putemu fari i cazzi nostri"

Pinuccia mi aveva sorpreso di nuovo. Non ciavevo mai sintutu riri una parola fuori posto. Forse era solo che non la frequentavo da tanto tempo e non puteva chiù diri di conoscerla.

"Mi piacissi Pinù ma non penso che si possa fare. E vali macari pittia"

"Iu? E chi centru iu?"

"Viristi u mottu e viristi u bigliettu. Oramai ci sì intra macari tu"

"Ma mancu ci pensu a comera fatto du cristianu! No. No. Non vogghiu sapiri nenti"

Accuminciaiu a chianciri. Senza strepiti. Senza muvirisi. Lavissa duvutu pigghiari e stringere ma non mi vineva. U sapeva che erano i nevvi. Che era uno sfogo. Mi susii per affacciarimi alla finestra. Avevo bisogno di aria frisca. Il cielo si stava dipingennu di russu e no cielu saffacciava una luna china ca accarizzava qualche nuvola di passaggiu. Scurava e iu non me ne ero manco accorto.

"Senti nu facemu un piatto di pasta? Poi ci pinsamu"

Accalau la testa senza riri nenti.

Npugnu di spaghetti a testa. Quattru pummarora. Na bella rattata di ricotta salata. Ciaveva fami macari idda e preparando e mangiando ni cuntamu i storii di quannu eravamu nichi. U iatto da signora Cettina ca faceva lagguati scali scali. I corna di chiddu do terzu pianu co sapevunu tutti e iddu no seppi mai. U signor Balsamo ca viveva alla putia e quannu sarritirava tarrispunneva parrannu tutte le lingue del mondo. Padre Bentivoglio ca circava sempri nuovi chierichetti e nuove vedovelle. Insomma ni scuddamu il cadavere macari ca chiddu stava ammucciatu ne nostri testi.

"Senti Pinù facemu accussì ora narrizzitamu e ni cuccamo e dumani viremu chi succeri"

Mi taliu tannicchia sollevata forse non cinnaveva molta voglia di accuminciari di novu du discursu. 

"Va bene. Iu dumani ciaiu npalazzu vicino a Via Etnea. Ci sta la mugghieri di un pezzu rossu da polizia. Putissi spiari a idda"

"A polizia?"

Si misi a ririri.

"No babbasunazzu. Non ci cuntu nenti a polizia. Ci putissi spiari a idda sulu comu pozzu fari pi truvari stu cristanu. Un mio lontano parente ci ricu"

"Ah! Bonu. Iu mi fazzu un giro nel quartiere nel frattempo. Macari nesci qualcosa"

Ci lassamu che eravamo chù sollevati ma confesso che a fare i tre metri del pianerottolo mi pigghiau u scantazzu e sulu quannu chiurii la porta della mia casa tunnai a essiri tranquillo. Non sarebbe stata na nuttata tranquilla.  

0 commenti:

Posta un commento

Powered by Blogger.