alli voti
mi basta sulu na carizza
locchi ca mi talianu namurati
o nella voce tua quella cuntintizza
di chi parla di segreti mai cuntati
è allora che io scordo questo affanno
questi anni senza senso
già passati
alli voti
mi basta sulu na carizza
locchi ca mi talianu namurati
o nella voce tua quella cuntintizza
di chi parla di segreti mai cuntati
è allora che io scordo questo affanno
questi anni senza senso
già passati
E cè cu chiuri locchi.
Cu abbia pitrati.
Cu arriri senza senso
e cu si fa abbati.
Cu cerca i so amici.
Cu preia diu.
Cu futti.
Cu allucia.
Cu " ci pensu iu".
E cè cu talia rittu.
Cu pigghia u vastuni.
Cu mangia senza pitittu
e cu fa u crastuni.
Cu si ietta nterra.
Cu accumencia a fumari.
Cè cu si caca ncoddu.
Cu scumpari.
E cè cu fingi festa.
Cu si ietta a mari.
Cu ammazza a famigghia.
Cu si fa arristari.
Cu fa attentati e cu si marita.
Cu sforna figghi e cu si rifà una vita.
Provo a "rinverdire" alcune cose tentando, soprattutto, di divertirmi.
Dovrebbero essere due serie una più "politica" con vecchi accapo in cui immaginavo una serie di lettere di condannati a morte in una, allora, ipotetica nuova Resistenza italiana e una più "romantica" con vecchi accapo in simil dialetto.
L'erba cresce alta; così,
lentamente, vedo sparire ogni cosa
nei miei brevi tragitti,
nei miei viaggi:
il sacchetto sponsorizzato e lacero,
le mille cicche lasciate andare,
scatole e strani oggetti ormai inutili,
abbandonati.
Come un attento periscopio oggi, però,
il manubrio di un lucente monopattino
sembrava invitarmi a folleggiare,
a nascondermi anch'io
in quel mare.