Cerca nel blog

08/06/23

L’acqua mi vagna e ‘u vento m’asciuca -5-

E comunque si decise e mi fici trasiri. Nassittamu na cucina che u cuteddu non cillava mai avuto e sarà chi ciava passatu na testa.

"Allura? Chi è sta cosa importante?"

"Nosacciu comu aia accuminciari ma stamatina sunanu alla porta..."

"E fora cera un morto"

"E comu u sai?"

"E non fusti tu e ora non cè chiù"

"Nsomma Pinù sai tutti cosi..."

"U visti macari iu"

"U viristi?"

"Mi stava arritirannu do travagghiu e stava dà davanti a tò porta. A panza sutta e sputtusatu. Poi ti sintii rapiri e taliai do spioncino e u mortu non cera chiù e mancu tu. Fusti tu?"

"Iu? Iu non ci staiu capennu nenti... cu iera chiddu? E picchi mi sunanu? E ora unni è?"

"Ma tu no canuscevi?"

"No! No"

Ora pareva tannicchià chiù calma. Ciaveva ncoddu una magliettina longa e i capiddi tutti strammati. Parrannu mi taliava fisso e forse cero sembrato sincero.

"U facemu ncafè?"

Mancu laspittau la mia risposta che già sera susuta e ava pigghiato a cafittera. Era ancora finicchia Pinuccia. I iammi non erano tantu longhi ma u culu era un mannulinu e quannu si vutau pi darimi a tazzina le minnuzze abballariarunu a festa. Non era certo il momento quello ma per un attimo u mortu spariu macari na me testa.

0 commenti:

Posta un commento

Powered by Blogger.